Mi-e dor…

Mi-e dor…

Mi-e dor de copilarie, de inocenta, de uitat la nori o zi intreaga daca asta vroiam, de mers desculta prin iarba.
Unde au plecat toate acestea, unde sunt clipele acelea in care stateam uitata, uitandu-ma la o frunza scaldata in lumina mierie a soarelui la apus?
Cu ce am inlocuit? Cu rasul cristalin al copiilor mei, cu o imbratisare dulce primita dimineata cand se trezesc, cu “mami, te iubesc”, cu manute mici pline de iubire si pupici lipiciosi.
Mi-e viata plina de iubire si minuni, de lumina si dragoste. Si de o clipa de ragaz din cand in cand, si de iesit seara la plimbare, si de jucat prin parc pana iese luna, si de mangaiat pisici pe strada.
Imi odihnesc gandurile cand ma asez la masa de facut bijuterii, cand mintea mea alearga pe meleaguri cu nestemate, cand visez cu ochii deschisi la urmatorul model pe care il voi face. Ma regasesc pe mine in ate colorate, ma umplu de sclipire din cristalele cusute, ma joc cu forme noi si flori imaginare.
De mica imi placea sa cos, sa impletesc, sa crosetez, sa imi mearga mainile mai mereu. Asa ca nu aveam cum sa fac altceva acum: cos bijuterii, insir margele, pun flori una langa alta, scobesc in pepeni, si pe toate le fac cu drag, si la toate pun suflet, si mi-s mandra de ce fac.
Si da, mi-e dor de copilarie, dar mi-am adus copilaria in prezent. Asa ca, hai copilarie la joaca… cu margele, flori si fructe, desigur…
2016-03-29T11:43:50+00:00